România traversează o criză energetică gravă după oprirea temporară a reactoarelor 1 și 2 de la Centrala Nucleară de la Cernavodă, care au reprezentat 1.400 de megawați din capacitatea națională. În contextul global de tensiuni energetice, cauzate de războaiele din Ucraina și Orientul Mijlociu, această închidere a agravat dependența de importuri și a dus la cele mai mari prețuri ale energiei din Uniunea Europeană, raportat la veniturile populației. Expertul în energie Ioan Purica critică politica energetică românească, care a renunțat prematur la cărbune și nu a investit suficient în surse stabile precum nuclearul, hidrocentralele sau stocarea energetică.

Comisia Europeană și lideri politici, inclusiv președintele român Nicușor Dan și președinta Ursula von der Leyen, au recunoscut recent că reducerea energiei nucleare a fost o greșeală strategică. În același timp, România nu a finalizat proiecte-cheie precum hidrocentrala de stocare cu pompare de la Tarnița-Lăpuștești, deși ar oferi 1.000 de megawați esențiali pentru echilibrarea rețelei. În ciuda subvențiilor masive pentru panouri fotovoltaice și parcuri eoliene, lipsa investițiilor în baterii de stocare limitează eficiența acestor surse.

Situația este comparată cu cea a Germaniei, care și-a regretat retragerea din nuclear și reînchiderea minelor de cărbune. În România, dependența de importuri și vulnerabilitatea față de volatilitatea surselor regenerabile cresc riscul unui colaps energetic. Specialiștii susțin că soluțiile există — exploatarea gazelor proprii, finalizarea centralelor pe gaz și promovarea energiei hidro — dar necesită decizii rapide și coerente, nu doar declarații politice.