Dacă o navă spațială ar călători aproape de viteza luminii, peisajul cosmic s-ar transforma radical din cauza efectelor relativiste. În față, lumina stelelor s-ar comprima și deplasa spre albastru, creând un tunel strălucitor, în timp ce pe laterale și în spate, lumina s-ar deplasa spre roșu și ar dispărea în infraroșu, invizibilă ochiului uman. Acest efect, cunoscut ca aberația relativistă, face ca întregul cosmos să pară concentrat în direcția deplasării.

În același timp, dilatarea temporală — un alt efect prevăzut de teoria relativității restrânse — ar face ca timpul la bordul navei să curgă mult mai lent comparativ cu cel de pe Pământ. Astfel, o călătorie de câțiva ani pentru călători ar corespunde la decenii sau chiar secole pentru cei rămași în urmă. Aceasta este baza paradoxului gemenilor, un scenariu clasic din fizică.

De asemenea, datorită modului în care lumina ajunge la observatorul în mișcare, obiectele din față par să fie 'rotite' optic, chiar dacă fizic nu se schimbă. Această distorsiune vizuală nu este doar teorie: efectele relativității sunt verificate zilnic în experimente cu particule accelerate și ceasuri atomice în sateliți. La viteze obișnuite, aceste fenomene sunt imperceptibile, dar la viteze apropiate de lumina, realitatea devine profund contraintuitivă.